Parsi, ortografiat și Parsee, membru al unui grup de adepți din India ai profetului iranian Zoroastru (sau Zarathustra). Parsi, al căror nume înseamnă „persani”, descind din zoroastrienii persani care au emigrat în India pentru a evita persecuția religioasă din partea musulmanilor. Ei trăiesc în principal în Mumbai și în câteva orașe și sate, mai ales la nord de Mumbai, dar și la Karachi (Pakistan) și Bengaluru (Karnataka, India). Deși nu sunt, strict vorbind, o castă, deoarece nu sunt hinduși, ei formează o comunitate bine definită.
Data exactă a migrației parsi este necunoscută. Potrivit tradiției, Parsi s-au stabilit inițial la Hormuz, în Golful Persic, dar, găsindu-se în continuare persecutați, au pornit spre India, ajungând în secolul al VIII-lea. Este posibil ca migrația să fi avut loc, de fapt, până în secolul al X-lea, sau în ambele. Ei s-au stabilit mai întâi la Diu, în Kāthiāwār, dar în curând s-au mutat în Gujarāt, unde au rămas timp de aproximativ 800 de ani ca o mică comunitate agricolă.
Cu înființarea posturilor comerciale britanice la Surat și în alte locuri la începutul secolului al XVII-lea, circumstanțele Parsis s-au schimbat radical, pentru că au fost, într-un fel, mai receptivi la influența europeană decât hindușii sau musulmanii și au dezvoltat un fler pentru comerț. Bombay a intrat sub controlul Companiei Indiilor Orientale în 1668 și, întrucât toleranța religioasă completă a fost decretată la scurt timp după aceea, parsi din Gujarāt au început să se stabilească acolo. Expansiunea orașului în secolul al XVIII-lea s-a datorat în mare parte industriei și abilității lor ca negustori. În secolul al XIX-lea, ei erau în mod evident o comunitate bogată, iar începând cu aproximativ 1850 au avut un succes considerabil în industriile grele, în special în cele legate de căile ferate și construcția de nave.
Contactul Parsiților cu conaționalii lor pare să fi fost aproape complet întrerupt până la sfârșitul secolului al XV-lea, când, în 1477, ei au trimis o misiune oficială la zoroastrienii rămași în Iran, o mică sectă numită Gabars de către stăpânii musulmani. Până în 1768 au avut loc schimburi de scrisori cu privire la chestiuni legate de ritualuri și legi; 17 dintre aceste scrisori (Rivayats) au supraviețuit. Ca urmare a acestor deliberări, în care tradițiile Parsi erau în conflict cu tradițiile mai pure ale Gabarilor, Parsi, în secolul al XVIII-lea, s-au împărțit în două secte pe probleme de ritual și calendar. Vezi și Zoroastrism.