Cometrele primesc denumiri unice care includ anul și jumătatea lunii în care au fost descoperite, cu litere majuscule pentru jumătatea lunii (A = 1-15 ianuarie, B = 16-31 ianuarie, C = 1-15 februarie, etc.; literele I și Z nu sunt folosite). Litera este urmată de o cifră (1, 2, 3 etc.) în cadrul semilunii. Astfel, trei comete descoperite în prima jumătate a lunii martie 2002 vor fi cunoscute sub numele de C/2002 E1, C/2002 E2 și C/2002 E3. Un „P/” este folosit în loc de „C/” atunci când cometa are o perioadă orbitală mai mică de 30 de ani. Odată ce o cometă „periodică” sau „cu perioadă scurtă” a fost observată revenind de două ori la periheliu, i se atribuie un număr permanent care precede numele cometei (astfel, 1P/Halley, 2P/Encke, 152P/Helin-Lawrence etc.). Acest sistem de desemnare a înlocuit în 1995 cifrele romane. În secolul al XIX-lea, astronomii s-au referit uneori și la cometele cu perioadă scurtă care se întorceau cu nume care îi reflectau pe descoperitori (începând din secolul al XVIII-lea cu cometa Halley), iar în secolul al XX-lea, numele cometelor au început să fie folosite pe scară foarte largă, pe lângă denumiri. În prezent, utilizarea oficială este de a da denumirea cometei, urmată de numele ei în paranteză; astfel, cometa C/1995 01 (Hale-Bopp). Cometele periodice numerotate permanent se scriu de obicei cu numărul și numele; astfel, 1P/Halley, sau 19P Borrelly.
Descoperirile de comete sunt raportate (de obicei prin e-mail) la Biroul Central pentru Telegrame Astronomice (denumit astfel din motive istorice, când se foloseau telegramele), care este operat pentru Uniunea Astronomică Internațională de către Smithsonain Astrophysical Observatory din Cambridge, Massachussetts. Înainte de a fi desemnate și anunțate de către Birou, cometele trebuie să fie confirmate, iar acest lucru implică, de obicei, observații efectuate de către un al doilea observator experimentat la un al doilea loc de observare.