Atenționări
Starea generală „hiperdinamică” a circulației indusă de hidralazină poate accentua anumite afecțiuni clinice. Stimularea miocardică poate provoca sau agrava angina pectorală. Prin urmare, pacienților cu boală coronariană suspectată sau confirmată trebuie să li se administreze hidralazină numai sub acoperire beta-blocantă sau în asociere cu alți agenți simpaticolitici adecvați. Este important ca medicația beta-blocantă să fie începută cu câteva zile înainte de începerea tratamentului cu Hidralazină .
Pacienții care au supraviețuit unui infarct miocardic nu trebuie să primească Hidralazină până când nu a fost realizată o fază de stabilizare post-infarct.
Tratamentul prelungit cu Hidralazină poate provoca un sindrom asemănător lupusului eritematos sistemic (LES). Primele simptome sunt susceptibile de a fi similare artritei reumatoide (artralgie, uneori asociată cu febră, anemie, leucopenie, trombocitopenie și erupții cutanate) și sunt reversibile după retragerea medicamentului. În forma sa mai severă se aseamănă cu LES acut (manifestări similare formei mai ușoare, plus pleurezie, revărsări pleurale și pericardită), iar în cazuri rare au fost raportate afectare renală și oculară. Depistarea precoce și un diagnostic în timp util cu o terapie adecvată (de exemplu, întreruperea tratamentului și, eventual, un tratament pe termen lung cu corticosteroizi pot fi necesare pentru a inversa aceste modificări) sunt de cea mai mare importanță în această boală care pune în pericol viața pentru a preveni complicații mai grave, care uneori pot fi fatale.
Din moment ce astfel de reacții tind să apară mai frecvent cu cât doza este mai mare și cu cât durata acesteia este mai lungă și deoarece sunt mai frecvente la acetilatorii lenți, se recomandă ca pentru tratamentul de întreținere să se utilizeze cea mai mică doză eficace. Dacă 100 mg pe zi nu reușește să determine un efect clinic adecvat, trebuie evaluată starea de acetilator a pacientului. Acetilatorii lenți și femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta sindromul LE like și, prin urmare, trebuie depuse toate eforturile pentru a menține doza sub 100 mg pe zi și trebuie urmărit cu atenție apariția semnelor și simptomelor sugestive pentru acest sindrom. În cazul în care apar astfel de simptome, medicamentul trebuie retras treptat. Acetilatorii rapizi răspund adesea inadecvat chiar și la doze de 100 mg pe zi și, prin urmare, doza poate fi crescută doar cu un risc ușor crescut de apariție a unui sindrom asemănător LE.
În timpul tratamentului pe termen lung cu Hidralazină se recomandă determinarea factorilor antinucleari și efectuarea de analize de urină la intervale de aproximativ 6 luni. Microhematuria și/sau proteinuria, în special împreună cu titluri pozitive de ANF, pot fi semne inițiale ale glomerulonefritei imunocomplexe asociate cu sindromul asemănător LES. În cazul în care apar semne sau simptome clinice evidente, medicamentul trebuie retras imediat.
Erupțiile cutanate, reacțiile febrile și modificarea hemogramelor apar rar și medicamentul trebuie retras. A fost raportată nevrită periferică sub formă de parestezii și poate răspunde la administrarea de piridoxină sau la retragerea medicamentului.
În concentrații ridicate (cito-) toxice, hidralazina induce mutații genetice în organisme unicelulare și în celule de mamifere in vitro. Nu au fost detectate efecte mutagene fără echivoc in vivo într-un mare număr de sisteme de testare.
Hidralazina, în studiile de carcinogenitate pe toată durata de viață, a provocat, spre sfârșitul experimentelor, creșteri mici, dar semnificative din punct de vedere statistic, ale tumorilor pulmonare la șoareci și ale tumorilor hepatice și testiculare la șobolani. Aceste tumori apar, de asemenea, în mod spontan, cu o frecvență destul de mare la rozătoarele în vârstă.
Cu luarea în considerare în mod corespunzător a acestor animale și a rezultatelor toxicologice in vitro, hidralazina în doze terapeutice nu pare să prezinte un risc care să necesite o limitare a administrării sale. Mulți ani de experiență clinică nu au sugerat că cancerul uman este asociat cu utilizarea hidralazinei.
Precauții
La pacienții cu insuficiență renală (clearance-ul creatinei < 30 ml/min sau concentrații serice de creatinină> 2,5 mg / 100 ml sau 221 µmol / l) și la pacienții cu disfuncție hepatică doza sau intervalul dintre doze trebuie ajustat în funcție de răspunsul clinic, pentru a evita acumularea substanței active „aparente”.
Hidralazina trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu boală coronariană (deoarece poate crește angina pectorală) sau boală cerebrovasculară.
Când sunt supuși unei intervenții chirurgicale, pacienții tratați cu Hidralazină pot prezenta o scădere a tensiunii arteriale, caz în care nu trebuie folosită adrenalina pentru a corecta hipotensiunea, deoarece aceasta potențează efectele de accelerare cardiacă ale hidralazinei.
.